Halloween-ul. Istoric, evoluţie şi tradiţie în România

Sezonul autumnal, în ansamblul său, este din răstimpuri asociat cu numeroase momente cheie: cadrul natural se scufundă în adâncul ocean de aramă, zilele îşi pierd din dăinuirea glorioasă, iar un aer tainic cuprinde, parcă, întreaga materie. Vraja anotimpului mirific în cauză stăpâneşte ireversibil spiritul omului, pulsând un ecou melancolic, o profundă percepţie asupra vieţii.

În contemporaneitate, toamna este, pe lângă altele, şi leagănul unei vechi sărbători trecute prin cele mai diverse forme, cunoscută drept Halloween.

 

Istoric

Originile Halloween-ului se regăsesc, îndeosebi, în cultura celtică, gravitând în jurul anilor 800 î.Hr. Celţii considerau că noaptea de 31 octombrie, dată rămasă intactă până în zilele noastre, nu făcea parte din an, fiind, defapt, trecerea dintre Anul Nou şi Anul Vechi, echivalente cu cele două anotimpuri existente pe atunci – vara, respectiv, iarna. Ei organizau festivalul sfârşitului verii, Samhain, după numele temutei zeităţi a religiei lor druidice, “stăpânul întunericului”.  Simultan, această noapte reprezenta o punte mistică de legătură între lumea viilor şi cea a morţilor, traversată de spiritele celor adormiţi. Celţii stingeau focurile din propriile gospodării, pentru ca ele să nu tenteze duhurile malefice, şi se adunau pe dealuri înalte, unde druizii, preoţii lor, aprindeau focuri imense, săvârşindu-se rugăciuni şi sacrificii. La finalul ceremoniei, locuitorii se întorceau acasă, purtând cărbuni într-un nap scobit, care stau la baza simbolului marcant al Halloween-ului de astăzi, dovleacul sculptat aprins în interior, aşa-numitul Jack-o-Lantern, ce face referire la celebra legendă irlandeză exportată în America. Pe de altă parte, Halloween-ul are şi influenţe romane, poporul celtic fiind stăpânit de Imperiul Roman în secolul I î.Hr. Cea mai importantă este Ziua Pomona, în cinstea zeiţei fructelor şi a grădinii, ce avea loc în aceeaşi perioadă a anului. Ulterior, cele două tradiţii s-au sintetizat, formând o unică sărbătoare.

Răspândirea creştinismului în Europa şi Britania a reprezentat o nouă etapă esenţială. În anul 835, Biserica Romano-Catolică a transformat ziua de 31 octombrie într-o sărbătoare creştină, menită comemorării tuturor sfinţilor şi denumită All-Hallows-Even, care se traduce prin Ajunul Zilei Tuturor Sfinţilor, constituind etimologia termenului de “Halloween”. Zilei de 2 noiembrie, ce succede Ziua Tuturor Sfinţilor, i-a fost atribuită o altă sărbătoare, All-Souls-Day, sau Ziua Tuturor Sufletelor, oamenii celebrând morţii prin numeroase focuri, parade şi costume de îngeri, sfinţi sau diavoli.

Evoluţie

 

În timp, Halloween-ul a evoluat considerabil, trecând de la caracterul religios  la unul de spectacol, de petrecere. A căpătat popularitate masivă în rândul generaţiei tinere, aceştia manifestând-ul în nenumărate chipuri.

În secolul al XIX-lea, peste 7,4 milioane de imigranţi au ajuns în America, aducând cu ei obiceiurile europene, predominând irlandezii catolici. Astfel, în 1921, în statul Minnesota, este serbat, pentru întâia oară, Halloween-ul american, urmând apoi la New-York şi, nu după multă vreme, la Los-Angeles. În cele din urmă, tradiţia a atins nivel naţional.

Esenţa Halloween-ului se consituie în variate obiceiuri. Cel mai cunoscut obicei este colindatul copiilor din casă în casă, în scopul obţinerii de dulciuri – renumitul Trick or Treating. El provine de la practica oamenilor săraci, going-a-souling, care, în schimbul unor prăjituri, promit să se roage pentru cei stinşi din viaţă. Aceasta diferă, însă, de cea actuală, deoarece copiii, în cazul unui refuz, îşi pun în plan să joace o festă gazdei. Totodată, ei se costumează, cu această ocazie, în diferite personaje înfricoşătoare, care mai de care mai reuşite, „bântuind” străzile. Tradiţia deghizărilor este înrădăcinată în festivalul celtic Samhain, în cadrul căruia participanţii la ritual se costumau, la rândul lor, similar, în piei de animale, pentru a se proteja de spiritele necurate din concepţia vremii, sau a le imita. De asemenea popular este şi obiceiul prinderii merelor dintr-un vas cu apă cu dinţii. El datează din vremea aceluiaşi popor, când celţii  inventaseră un joc de pariu, în care oameni necăsătoriţi îşi încercau norocul în muşcarea merelor din apă sau agăţate de o funie, primul ce izbutea fiind considerat şi primul ce îşi va găsi perechea.

Halloween-ul nu duce lipsă nici de simboluri specifice, care complementează atmosfera aparte a sărbătorii. Alături de omniprezentul dovleac-lanternă, fantomele, scheletele, vrăjitoarele şi multe altele din sfera creaturilor fabuloase sunt nelipsite, fie ele preînchipuite de cei costumaţi sau transpuse prin elemente decorative. Din şirul elementelor reprezentative, notabile sunt pisicile negre şi liliecii, ambele animale având o simbolistică bazată, la rândul lor, tot pe tradiţia celtică a nopţii de 31 octombrie. Celţii erau de părere că spiritele încercau să prindă un om, dar adesea se mulţumeau şi cu un animal, în special cu o pisică neagră, care era, aşadar, oferită drept jertfă, menţinându-se un reper deosebit în întreaga istorie halloweeniană. Pe de altă parte, în urma focului aprins de druizi pe dealuri, erau atrase în zonă insecte şi, consecutiv, stoluri de lilieci, motiv pentru care au rămas consacraţi în negura vremii.

Tradiţie în România

 

Începând cu ieşirea de sub comunism, România a adoptat şi ea o parte din tradiţiile acestei sărbători. Colindatul nu s-a răspândit pe plaiurile noastre, nici decorarea amănunţită a caselor, Halloween-ul fiind celebrat, preponderent, sub forma unei petreceri a măştilor destinate insuflării aerului înspăimântător tipic acestuia. Cauza principală a nedezvoltării lui în ţară ar fi, în primul rând, faptul că niciun român nu a crescut cu el în familie, sosirea lui în România negenerând ataşament, ci având doar valoarea unui lucru împrumutat, „neîmproprietărit”. Singurii adevăraţi împătimiţi sunt tinerii generaţiei curente, care găsesc în jocul costumaţiilor momentul ideal de a-şi atinge visul şi a păşi în pielea idolilor copilăriei.

Considerat de mulţi o manifestare păgână, ocultă, Halloween-ul este învăluit într-o perpetuuă controversă, clasificat drept barbar prin acţiuni, dar în loc de vârf în lumea creştină, reinventat de americani, însă de provenienţă celtică… Cu toate acestea, eliminând din schemă aspectele sale întunecate, sărbătoarea rămâne un adevărat joc al imaginaţiei, un prilej al inundării inimii cu bucurie şi, prin excelenţă, o izbândă a vieţii.

 

                        Resurse web

 

www.wikipedia.com

http://www.halloweenhistory.org

www.lovendal.net

www.answers.com

www.descopera.ro

www.britannica.com

www.desarbatori.ro

Alex Silistru

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s